Steagul olimpic – originea și semnificația

steagul olimpic reprezintă caracterul internațional al Jocurilor Olimpice

Steagul olimpic este unul dintre cele mai cunoscute simboluri din lume, și totuși prea puțini cunosc semnificația cercurilor olimpice. Comitetul Internațional Olimpic declară că cele cinci cercuri de pe steag reprezintă caracterul internațional al concursului olimpic, edițiile Jocurilor Olimpice fiind momente istorice când țări de pe toate continentele lumii se unesc sub semnul păcii, prieteniei și sportivității. Steagul olimpic a fost creat de Pierre de Coubertin, al doilea președinte al Comitetului Internațional Olimpic, și a fost înălțat prima dată în 1920, la a șaptea ediție a Jocurilor Olimpice de la Anvers, Belgia, la care au participat 2.626 de sportivi din 29 de țări. Ce ocazie potrivită pentru a introduce acest simbol al păcii, de atunci devenit cel mai cunoscut simbol al lumi, întrecând în popularitate logo-uri cum ar fi cel al McDonald’s sau cel al Națiunilor Unite. Dar ce înseamnă culorile cercurilor? Au fost alese la întâmplare? Nicidecum! Cele 5 cercuri reprezintă 5 continente, prezente la JO: albastrul reprezintă Australia și Oceania, negrul reprezintă Africa, galbenul Asia, roșul Americile, iar verdele Europa.

Advertisements

Începuturile Jocurilor Olimpice moderne

În data de 6 aprilie 1896, în Atena, Grecia,  avea loc prima ediție ale Jocurilor Olimpice moderne, cu participarea a 14 țări. 

Jocurile olimpice moderne
James Connolly, primul câștigător al Jocurilor Olimpice moderne

Comitetul Internațional Olimpic s-a reunit prima dată la Paris, în iunie 1894, și a decis ca ediția inaugurală a Jocurilor Olimpice moderne să fie organizat în Grecia.

La prima olimpiadă modernă au participat 241 bărbați (și nici o femeie) reprezentând 14 țări, și au concurat în 43 de evenimente sportive. James Connolly a devenit primul campion olimpic modern, reprezentând SUA, când a câștigat proba de triplusalt în prima zi de concurs. Pentru realizarea lui, atletul a fost premiat cu o medalie de argint și o ramură de măslin. Tot în această primă ediție a Olimpiadelor Connolly a obținut locul 2 la săritura la înălțime și al treilea loc la proba de săritură în lungime.

Franța, Marea Britanie și Grecia erau reprezentate de cel mai mare număr de sportivi, și totuși echipa SUA a luat cele mai multe premii întâi, adică 11, urmată de Grecia cu 10 premii și Germania cu 6. În total, SUA a câștigat premiul 1,2 sau 3 în 20 de competiții, Grecia în 46 și Germania în 13.

Spre încântarea spectatorilor din țara gazdă alergătorul grec Spyridon Louis a câștigat maratonul.

Prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne s-a încheiat pe 15 aprilie 1896.

A doua ediție a avut loc în 1900 la Paris, unde au participat deja 997 de atleți, dintre care 22 de femei, reprezentând 24 de țări.

Jocurile Olimpice Antice

Jocurile Olimpice

Jocurile olimpice antice, denumite inițial Jocuri olimpice, constau într-o serie de competiții antice ce aveau loc pe o arenă între diverse orașe ale Greciei Antice. Ele au început în anul 776 î.Hr. în Olympia și și s-au serbat până în anul 393, an în care au fost desființate de către împăratul roman Teodosiu I. Jocurile se desfășurau odată la patru ani, pe timpul verii, în nord-vestul Peloponesului, în câmpia Olimpia. Putea să participe doar bărbați ce erau de origine grecească în timp ce femeilor nu le era permis nici măcar să se prezinte ca spectatoare. De asemenea, doar cetățenii liberi puteau fi admiși, sclavii fiind bineînțeles excluși. Jocurile Olimpice au fost de asemenea cele mai vechi dintre cele patru evenimente atletice naționale ce făceau parte din jocurile periodosm sau de circuit. Celelalte trei au fost: Jocurile Pytice din Delphi, Jocurile Istmice din Corint și Jocurile din Nemeea. Ultima ediția a jocurilor s-a desfășurat în anul 392, doi ani mai târziu fiind interzise printr-un edict de împăratul Teodosiu I, din prejudecată religioasă. Acesta a dat ordine să se distrugă clădirile Olimpiei. Până la acest moment de final, timp de 12 secole Jocurile Olimpice s-au desfășurat neîntrerupt o dată la patru ani, având loc nu mai puțin de 293 de ediții.